Interviu Lina Moaca

Hey dragilor! Daca tot nu am mai postat de mult m-am gandit sa va fac o surpriza si sa ii iau un interviu autoarei Lina Moaca. Este o autoare uimitoare si o apreciez din tot sufletul. Ca sa nu mai stam pe ganduri,sa incepem interviul!

Visezi scene pe care le scrii, locuri și personaje pe care le descrii în cărțile tale?

Da, cum s-ar spune, le visez cu ochii deschiși. Lumea mea interioară e plină de idei și se tot îmbogățește cu fiecare loc, personaj pe care-l creez în delirul meu, din delirul meu. Poveștile, în general, sunt captivante, mă provoacă să le urmez, să le ascult și să le trăiesc emoția.

Cum ai reușit să scrii prima ta carte?

Prima mea carte, Valuri de viață, am scris-o pe blogul meu. Totul a început aproape fără să-mi dau seama, ca un simplu exercițiu de eliberare, și în același timp de cunoaștere, de regăsire. Încet, încet, povestea a început să adune oameni în jurul ei și așa a continuat să crească, transformându-se în final într-o carte.

Cum ți-ai ales personajele, numele și infățișarea lor?

Cred că ele m-au ales pe mine, nu le-am ales eu. Pur și simplu, și-au făcut simțită prezența și s-au prezentat, fiecare cu partitura.

Cum ai descoperit lumea fascinantă a cărților?

Doamna dirigintă din generală era profesoară de limba și literatura română, astfel am avut norocul ca în sala mea de clasă să fie biblioteca școlii.

Cum ți-au venit ideile pentru cărțile tale?

Din iubire, disperare, tăcere sau strigăt. Viața e cea mai mare sursă de inspirație.

Care este scriitorul care te-a marcat?

Eminescu. Mă simt mereu acasă în casa înstelată a Luceafărului, cu aer profetic, sceptic sau tragic, și murmur de geniu.

Care este cartea ta preferată?

Am foarte multe cărți preferate și în fiecare zi descopăr cărți noi care mă fascinează. Una dintre preferatele mele ar fi Jar de Liviu Rebreanu.

Ce te-a determinat să începi să scrii?

Reflecția asupra universului, a societății, a legilor care ne conduc și ne transformă. Această frumusețe în exces a lumii și, de asemenea, durere în exces. Dar mai ales timpul. Totul este timp. Cu toții ne raportăm la timp, încercând să-i dăm o anumită formă sau sens, să-l modelăm cu o părticică din noi. Cred că scrisul e încercarea mea de a iubi timpul ieșind din el, prin el. Iluzia de a trăi și alte vieți.

Profesorii au avut vreo influență asupra ta? Te-au îndemnat să citești?

Nu pot spune că au avut o influență, cu siguranță m-au îndemnat să citesc, dar nu-mi amintesc să-mi fi stârnit și interesul.

Cand erai mai mică citeai?

Da, adoram legendele istorice și basmele.

Cum au reacționat cei din jur când ai început să scrii prima ta carte?

Pot spune că destul de firesc. Totuși, unii dintre prieteni m-au avertizat că scrisul presupune muncă în plus, izolare, și dacă eram într-adevăr pregătită să-mi asum acest compromis.

A fost greu până ai găsit o editură care să vrea să-ți publice cărțile?

Nu a fost greu, pentru că nu mă așteptam să fie ușor. De obicei, un autor debutant are nevoie de multă încredere și răbdare.

Ce sfaturi ai da pentru cititorii care ar vrea să scrie?

Să fie cât mai exigenți cu ei înșiși și umili. Emoția e dificil de stăpânit, la fel și limba. E nevoie de exercițiu, de pătrundere în profunzime, de multă lectură, încredere, perseverență și răbdare.

Robert Schumann spunea: Talentul este muncă, geniul e creație.

Care este genul tău preferat?

Sincer, nu am un anume gen literar preferat, îmi place să citesc, cărțile, în general. Totul mă interesează.

Te pasionează arta sau muzica?Dacă da,spune-ne cum a inceput să-ți placă.

Da, mă pasionează arta. Cred că și muzica este o artă. Firește, cine poate rezista artei? Nimeni, nu? Frumosul atrage, copleșește pe oricine. Arta este creată din dorință, pasiune și necesitate. Eu o percep ca o revoluție spirituală, o conservare a valorilor în timp.