Recenzie „Dresoarea” de Cristina Nemerovschi

Hello! Am revenit astăzi cu o recenzie pentru o carte care mi-a plăcut foarte mult. Îi mulţumesc din suflet Cristinei pentru carte şi pentru autograf. O puteţi achiziţiona de aici.

Descriere:

Ludmila, o tânără dresoare de lei și tigri din Ucraina, vine să lucreze la circul din București. Cu multe speranțe, dar și cu un trecut tulburat și apăsător, ea împrumută prenumele celebrei Lidia Jiga, a cărei poveste o fascinează.

În ciuda pasiunilor pe care le stârnește, de la insistentul Marius și temperamentalul Iuri, până la un admirator secret care îi lasă flori în fiecare zi la intrarea în circ, în sufletul dresoarei pare a fi loc pentru o singură persoană: sora ei, Oksana, dispărută după un accident ce a marcat viața tuturor celor apropiați. Deși o bănuiește pe Oksana că este vinovată pentru accident, Ludmila nu vrea decât să-și reîntâlnească sora și să o ierte.

Demonii interiori scot însă colții pe nepregătite, iar trecutul revine violent și pustiitor, amenințându-i viața. “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?” este întrebarea care o bântuie.

Un thriller psihologic captivant despre împăcarea cu propriul sine, traume negate, bucuria de a trăi, pasiune și libertate.

„Mă gândeam foarte mult în ultimul timp la ce înseamnă să îmblânzești pe cineva. Cum poți da deoparte pornirile rele, crude, ca să rămână doar ceea ce este acceptat în societate. La cum mă îmblânzisem pe mine, cum îmi domolisem amintirile, chiar cu riscul de-a le schingiui, de a da deoparte multe dintre ele, numai pentru a putea continua să trăiesc cu mine.

Poate că există lucruri pe care trebuie să ne abținem să le îmblânzim. Trebuie să le confruntăm așa cum sunt, brute, sălbatice, diferite, pentru că frumusețea poate fi și așa.”

Dresoarea-2-1024x768.jpg

O avem în prim plan pe Lidia (fostă Ludmila) care este dresoare de animale într-un circ din România. Viaţa ei a fost una grea, cu multe traume în copilărie, ea fiind marcată de un incident tulburător.

Îşi caută fără oprire sora disparută, deşi toată lumea îi spune că probabil a murit. Nu încetează să spere că sora ei este vie, că este undeva bine.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost stilul de scriere. Deşi am regăsit multe descrieri în carte, multă naraţiune, nu m-am plictisit deloc. Ba chiar îmi interziceam să o termin prea repede ca să pot savura pe deplin lectura.

24910087_1555556067853909_2078331729385415580_n

” Şi nici de vată de zahăr nu mă săturam vreodată. De fapt, de nimic din ceea ce bucura un copil. Eram şi eu un copil, de data asta unul fericit şi liber.

Tot e bine mai târziu, decât niciodată, nu?”

Deşi cu greu m-am desprins de personaje, am terminat în final cartea. Nu mi-a fost deloc uşor să îmi iau adio de la Ludli, de la Bea. de la Adela, de la Shakira şi Ruslan şi chiar de la Nati. Toţi mi-au fost dragi pe parcursul cărţii şi toţi m-au învăţat câte ceva important.

Lipsa iubirii din partea familiei o marchează pe Ludli. Nu e uşor să fii maltratată la propriu de către părinţii tăi. Să fii lăsat fără nici măcar o bucurie, să îţi fie furată inocenţa, perioada cea mai frumoasă a vieţii.

25395909_1586475718095277_4892918521435680439_n.jpg

După ce am terminat cartea, am fost în şoc şi am stat şi m-am uitat la pereţi ore întregi. a fost surprinzător cum o carte atât de scurtă să fie atât de tulburătoare, atât de frumoasă, de heartbreaking şi pur şi simplu superbă.

O pot recomanda oricui la orice moment, cred că o voi reciti de cel puţin 5 ori de acum încolo. Cartea de faţă ne oferă o lecţie de viaţă, cum poţi ieşi din fumul negru al traumelor, al tristeţii, al depresiei şi îţi poţi găsi din nou bucuria, în ciuda a tuturor celor întâmplate.

Însă ce o face cu adevărat o carte bună?

Faptul că este sinceră, tristă şi îţi rupe sufletul.

Faptul că prezintă lucruri ce se pot întampla şi persoanelor din zilele noastre.

Faptul că prezintă povestea de viaţă a unei femei atât de puternică, frumoasă şi iubitoare.

marcel2-600x338.jpg

Mă simt mai mult decât norocoasă ca am avut ocazia să o primesc cu autograf şi chiar să mi se ofere şansa să îi scriu o recenzie pe-atât de frumoasă cât este şi cartea.

Nici nu ştiu cum să o mai descriu. Consider că aceste cuvinte sunt de prisos, căci cartea este una foarte frumoasă. Nu mai e nevoie să vă povestesc cartea, nu e nevoie să vă mai spun că am adorat-o, tot ce e nevoie acum e ca tu cititorule să te duci, să o cumperi, să o citeşti şi apoi să o dai mai departe. Să dai mai departe mesajul meu, să dai mai departe sentimentele transpuse în carte, chiar şi lacrimile ce o însoţesc.

Deşi mi-am rupt o bucată de suflet ca să scriu această recenzie, mă bucur că am putut împărtăşi cu voi această lectură uimitoare. De-abia aştept următoarele cărţi ale Cristinei şi poate chiar o să ajung la o lansare de-a ei.

images

Vreau să îi mulţumesc enoooorrm Cristinei că oferă timp scrisului, că oferă timp să ne aducă nişte carţi atât de unice şi care îţi rup sufletul. De fiecare dată când citesc o nouă carte de-a ta, simt că mă schimb. Are loc o schimbare în felul meu de a fi, felul meu de a gândi şi a simţi. Îţi mulţumim pentru tot ce faci ❤

25151890_1581563611919821_8813163227469262103_n

Şi pentru că sărbătorile de iarnă se apropie, vă doresc un Crăciun minunat alături de cei dragi, lecturi frumoase şi cât mai multă bucurie şi linişte sufletească pentru anul următor! Nu promit că voi mai scrie articole în această perioadă, fiind una foarte aglomerată, datr o să încerc să mai scriu câteva articole.

Sending lots of love! ❤ ❤ 

Cu drag, 

Iuliana

1 gând despre „Recenzie „Dresoarea” de Cristina Nemerovschi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s