Interviu cu Anca Zaharia

Hei!Eu sunt Iuliana si am revenit cu un nou articol.Astazi i-am luat un interviu lui Anca Zaharia cu ocazia aparitiei noii ei carti, Jurnal de librar, si ii multumesc mult ca a acceptat sa ne raspunda la cateva intrebari.Cartile ei le gasiti aici: Sertarul cu ura  (care btw are un pret super bun) si Jurnal de librar .

Si, inca ceva.Cartea ei, Jurnal de librar, va avea parte si de o lansare foarte frumoasa.Daca aveti timp, va sfatuiesc sa va duceti pentru ca Anca este e persoana foarte prietenoasa si sunt sigura ca va va placea aceasta carte 🙂 🙂 .20479446_1594501560583994_2381102789620930591_n

1. Cum ai descoperit cărțile?Rudele tale te încurajau să citești?
Am descoperit cărțile pentru că erau peste tot prin casă, n-aveam cum să le evit, dar nici nu voiam. Cărțile pe care le-am citit în copilărie, evident că foarte puține pentru copii și majoritatea complet nepotrivite vârstei mele, sunt cele care mi-au fost singurii prieteni o mare perioadă.

16142341_1276027395754098_5413419159051895366_n

2. Care este scriitorul care te-a marcat?Dacă ai mai mulți scriitori care ți-au schimbat perspectiva asupra lumii, care sunt aceștia?
Din fericire – aș zice eu – perspectiva mea asupra lumii nu mi se schimbă așa ușor și poate că-i mai bine așa. Lecțiile cele mai dure și neplăcute, dar cu rezultate minunate, le-am învățat direct din viață, dând nas în nas cu lumea și realitatea, nu din cărți. Totuși, o mare parte din toleranța, acceptarea, nediscriminarea, înțelegerea și tot ce mai am „bun” s-au născut citind despre oameni care n-au crăpat dacă au ales să nu mai fie nenorociți siniștri care să impună altora când, cum și cu cine să… orice. Și asta e fain la cărți, filme sau alte produse culturale: vezi că se poate și altfel, că poți ieși din cușca ta unde tu faci legea așa cum nu ți-ar plăcea, totuși, să fie aplicată de alții pe pielea ta.

Sertarul cu ură

3. Care este cartea ta preferata?Dacă ai mai multe cărți pe care le ții aproape de inima ta, care sunt acelea?
Îmi place foarte mult și devine aproape „cea mai cea” orice carte pe care o citesc. Sau 99% dintre ele, în orice caz. Dacă ar fost să răspund concret la această întrebare, aș fi zis, până acum vreo două săptămâni, că e „Bucuria vieții” de Irving Stone. Acum, chiar lângă ea aș pune, pe piedestal, „O viață măruntă” de Yanagihara.

foto_Anca_1

4. Profesorii au avut vreo influență în viața ta de cititor?Te-au îndemnat să citești sau ți-au recomandat diferite titluri interesante?
Foarte puțini dintre ei, da. Au fost extremele – profesorii care mă detestau că le încurcam viața cu prostia mea incredibilă într-ale matematicilor și chestiilor concrete, profesorii care mă plăceau, poate chiar admirau cumva pentru firea artistică – și marea masă pentru care eram, cel mult, obiect de decor în sala de clasă. Iar mie-mi plăcea asta, că puteam citi pe sub bancă, deci puteam să fac ce mă interesa. Asta spre deosebire de orele de matematică, de exemplu, când mironosița-profă cu teorii absolut morale și cuminți despre orice, care se pipăia totuși cu proful de religie, ne explica cu un rânjet diabolic cât de idioți și ratați suntem noi, cei care nu vom ști să ne luăm restul de la magazin. Și vorbesc de nivel de liceu aici, când ai pretenția că mironosița va pricepe că nu număratul banilor te face om. În fine, sper că e bine și-și numără perfect banii în timp ce respectă zilele de post alături de partenerul ei întru Domnul.
Cei rari, foarte rari, care nu mi-au zis că aș fi neom pentru că citesc, au fost învățătorul din clasa I, domnul Ciubotaru, modelul acela de învățător ideal, cald și apropiat fără a invada spațiul personal, apoi proful de română dintr-a cincea, Doliș, tot un bătrânel simpatic și cu un extraordinar simț al umorului, iar la liceu a fost doamna Florea, diriginta pe care am avut-o din clasa a IX-a până într-a XII-a. Ei sunt oamenii cărora le sunt recunoscătoare că nu s-au dus în tabăra imensă a celor pentru care eram urâta-aia-de-la-țară-care-citește-mereu. Iar la facultate au fost mulți, mulți oameni faini, de unde deduc că școala multă poate să ajute. Măcar la self-esteem dacă nu la altceva.

sertarul-cu-urc483-1

5. Cand erai mică citeai?
Da, am început pe la 2-3 ani și-am continuat, deocamdată nu simt nevoia de o pauză.

Coperta_Jurnal-de-librar-158x243

6. Care este genul tău preferat?
Citesc cam tot ce-mi pică-n mână, cu condiția să mă atragă tema cărții. Pot citi la fel de bine beletristică și cărți de self-help dacă fiecare tratează, în mod propriu, ceva ce mă interesează. Pot spune, mai degrabă, ce nu citesc, din păcate probabil: aproape deloc dezvoltare personală, puține cărți practice, istorie la fel. În rest apreciez orice: SF-uri, recent am descoperit că nu-s prea bătrână nici pentru YA; ficțiune istorică, poeți contemporani fabuloși (sunt în faza Olivia Gatwood), îmi plac autobiografiile, biografiile și romanele psihologice, îmi plac cărțile, amin. 🙂

Anca Zaharia

7. Te pasionează arta sau muzica?Dacă da, povestește-ne cum a început să-ți placă.
Arta în general, da. Sunt o incultă și o ignorantă pentru că-mi plac extrem de mult tablouri pe care nu știu cine le-a pictat, nu rețin nume de formații sau de regizori, confund actorii care-mi plac, n-am o memorie a chestiilor care m-ar face cultă. Dar mă bucur de toate cu naivitatea și uimirea copilului crescut în pădure care vede ce vrea el, nu ce i se spune să vadă.

sertarul-cu-urc483-3

8. Cum au reacționat cei din jurul tău cand ai început să scrii prima ta carte?
Foarte puțini au știut, aproape nimeni, de fapt. Așa că reacțiile au sosit odată cu publicarea.

19933153_452479868458350_734979972199874560_n

9. Ce te-a determinat să începi să scrii?
Când am simțit că nu-mi mai încap gândurile în cap, adică de acum vreo 15 ani (ce bătrână par! Să știți că aveam 10 ani atunci), am început să le pun pe hârtii la întâmplare, pe care apoi le aruncam. Între timp am început să scriu mai organizat, să mai păstrez din prozele sau poeziile scrise.

O viață măruntă

10. Visezi scene pe care le scrii, locuri și personaje pe care le descrii?
Rar, dar da. Și cred că acelea sunt printre cele mai de preferat situații, că eu nu mai fac efortul de a-mi imagina ceva, doar povestesc ce am visat.

20155768_700262280158013_1375912791562187252_n

11. Cum ai reușit să scrii prima ta carte?
Fără a-mi propune. Am scris poezii mulți, mulți ani, iar într-o zi am pus împreună câteva zeci din aceste poezii și așa s-a născut „Sertarul cu ură”. Nu m-am așezat la birou să zic „hai să scriu o carte” și chiar mă bucură că n-am avut presiunea aceasta, că a venit atât de natural încât, scriind acele poezii, nici nu mi-am dat seama că se naște o carte.

Anca-Zaharia-240x300

12. Cum ți-au venit ideile pentru cărțile tale?
La „Sertarul cu ură” e vorba de poezii autobiografice și inspirate de cotidian, n-am făcut decât să pun pe hârtie – pentru că pe hârtie scriu întotdeauna – ceea ce am simțit sau trăit într-un moment anume. Iar la „Jurnal de librar” a fost destul de asemănător: timp de mai mult de un an de zile am postat pe Facebook, folosind hashtagul #jurnaldelibrar și #librardemall, ce pățeam la locul de muncă. Iar când a apărut discuția despre o carte, mi-am luat cu copy-paste postările și le-am pus împreună – deci deloc efort creator.

17498888_1337991582891012_1208577847471192709_n

13. A fost greu până ai găsit o editură care să vrea să-ți publice cărțile?
Nu. Îi știam pe cei de la Herg Benet, i-am spus editorului că am scris și eu ceva și l-am rugat să se uite peste ce am scris, să-mi spună sincer dacă să le păstrez sau să le arunc. Răspunsul a fost la fel de sec, dar interesant: „Publicăm în curând”.

12107852_962899963733511_819400335445256816_n

14. Și acum, haide să vorbim puțin despre cea mai nouă apariție a ta.Cum ți-ai descrie experiența ta în acest domeniu (meseria de librar)?
Pfff! – cam asta e descrierea potrivită. E și bine, și rău. A fi librar și a fi împăcat cu asta depinde de educația, toleranța fiecăruia. Eu sunt foarte ușor de jignit, de exemplu, iar munca acolo, printre tot felul de oameni, nu a ajutat la a-mi rezolva problema. Ba din contră, vă dați seama. Pe de altă parte, e cumva nobil și intim și plăcut să aibă cineva încredere în recomandările tale, să discuți despre ce ai mai citit, să primești recomandări pertinente. E ceva de încercat, cu siguranță. Dar vă rog eu, oameni care vreți să fiți librari, dar n-ați citit decât o Sandra Brown în liceu: nu faceți asta!

Anca-Zaharia (1)

15. Din câte știm, aceste experiențe sunt adevărate.Dacă te-ai întoarce acum în timp, ai schimba ceva la ce s-a întamplat atunci, poate un lucru pe care l-ai spus sau altceva care consideri ca ar fi trebuit să nu se întâmple?
Dacă ne-am putea întoarce în timp, cu toții am schimba o grămadă de lucruri, dar asta nu garantează că am lua cele mai bune decizii. Dacă ești prost o dată, ești și-a doua oară. Mai mult sau mai puțin, dar ești, așa că e excelent că nu avem posibilitatea asta.

anca-zaharia

16. Mulți iubitori de carte și-ar dori să lucreze ca librar.După părerea ta, este greu sau nu să lucrezi în acest domeniu?
Dacă te iei în serios și dacă-ți place ce faci, da! Atunci și doar atunci e greu. Dacă te doare-n coate de bestsellere, de cine și ce citește, de ce ai vândut mai bine luna trecută, de care carte seamănă cu care… atunci e ideal și chill ca orice loc unde nu te implici. Am avut destui astfel de colegi, iar pentru ei viața cu totul pare a dracului de simplă.

19260497_804984252992228_2260310265900696381_n

17. Ce sfaturi le-ai da cititorilor care ar vrea să înceapă să scrie?
Nu tot cititorul e scriitor, nu trebuie să forțăm lucruri doar că am văzut noi pe Icsulescu că are succes. Imitația asta enervantă a tuturor divulețelor de pe net ne nenorocește – și nu doar literatura. Dar există mereu un echilibru în univers, așa că nu-mi fac griji, să scrie cine ce-o vrea. Dar măcar să aibă decența de a cunoaște limba în care scrie, „ka s-a nu m-ai avem carții analfabete”. Wink.

20228344_823851491105504_8428691893001935254_n.jpg

18. Și în final, viața ta s-a schimbat după ce cărțile tale au devenit cunoscute?
Da, m-au stalk-uit câțiva psihopați scârboși și libidinoși, dar nu atât de mulți încât să mă alarmez că „vaai, ce dăunătoare e celebritatea, nici nu știu cum să mă împart între fani și împachetările în aur de la salonul din Dubai unde merg săptămânal”. Still Jenny from the block!

18922106_1416777698345733_7379747876980812825_n

Ii multumesc inca o data Ancai pentru raspunsurile frumoase ❤ 🙂

Eu am fost Iuliana si ne vedem curand cu un nou articol!V-am pupat! ❤ 🙂 🙂 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s