Recenzie „Mara Dyer.Inceputul” de Michelle Hodkin

O noua recenzie!Aceasta carte o puteti gasi pe site-ul editurii TREI sau pe elefant.ro la un super pret!Check it out!

Cateva detalii despre carte:

• Pagini:458
• Autor:Michelle Hodkin
• Titlul original:The Unbecoming of Mara Dyer
• Descriere:Mara se trezeste intr-o buna zi la spital,fara sa stie de ce se afla acolo si ce anume i s-a intamplat.Amintirile ii revin treptat si dureros,stie ca a avut un accident ingrozitor,in care prietenii ei au murit,dar ea a scapat aproape fara nicio zgarietura.Desi familia ei hotaraste sa inceapa o viata noua in Florida,amintirile o asalteaza pe Mara,provocandu-i episoade psihotice.In acest amestec straniu de nebunie si realitate,Noah,cel mai frumos baiat pe care l-a vazut vreodata,pare sa se fi indragostit de ea.Cat din aventurile Marei Dyer sunt vis si cat sunt adevar?E doar o adolescenta care sufera de sindrom post-traumatic sau exista ceva mai misterios in spatele inchipuirilor ei?

Aprofundand nu doar posibilatile psihologice,ci si artificiile narative,Michelle Hodkin reuseste sa prezinte o poveste de viata traumatizanta la prima vedere,dar frumoasa la o privire mai atenta,Povestea de viata a Marei m-a lasat in acelasi timp profund impresionata dar si cu gura cascata.N-am mai citit in viata mea o carte atat de buna din punct de vedere psihologic,dar si romantic.

A fost o aventura foarte interesanta,calatorind cu Mara prin paginile cartii pana la final,care m-a lasat cu ochii in soare.Am nevoie de continuari,finalul a fost socant si in acelasi timp misterios si ma mananca degetele sa va scriu finalul,dar nu pot.Va las sa va bucurati de carte,asa cum am facut si eu.

Daca Michelle va mai scoate vreo carte cu siguranta o s-o cumpar si o s-o devorez,fiind o scriitoare exceptionala.

„Loveam caldaramul cu talpile si-mi doream sa pot sterge surasul de pe fata gunoiului aluia.Si,pe masura ce gandul imi incoltea,am vazut cu ochii mintii.Capatana toparlanului scobita,cu o gaura cascata si flasca in tampla.Un nor gros de muste care sa-i acopere gura.Sangele care pata tarana nisipoasa de langa mormanul de lemne,adunandu-se intr-o balta intunecata in jurul trupului barbatului.Merita sa moara”

Paragraful de mai sus m-a lasat profund impresionata,gandirea autoarei fiind una exceptionala.Nu mai am cuvinte sa explic ce frumoasa este cartea aceasta.

„Nu ma cheama Mara Dyer,dar avocatul meu mi-a spus ca trebuie sa aleg ceva.Un pseudonim.Un nom de plume,cum am spune noi,toti cei care invatam pentru SAT.Stiu ca pare ciudat sa am un nume fals,dar,credeti-ma,in clipa de fata e cel mai normal lucru din viata mea.Pana si faptul ca v-am dezvaluit atatea probabil nu e intelept.Dar fara gura mea mare,nimeni n-ar fi stiut ca o persoana in varsta de 17 ani,careia ii place trupa Death Cab for Cutie,e raspunzatoare pentru crime.Nimeni n-ar fi stiut ca,undeva in lumea asta,exista un copil de nota 9 cu niste cadavre la activ.Si e important sa aflati,ca sa nu fiti urmatorii pe lista.Ziua de nastere a lui Rachel a fost inceputul.Iata ce-mi amintesc”

Citatul de mai sus e unul si mai tulburator,Michelle intarind personalitatea Marei din ce in ce mai mult.

Pentru ca mi-a placut atat de mult,am sa-i dau 5+ flori de liliac,fiindca m-a lasat marcata nespus de mult.Tot ce sper acum este ca celelalte carti sa nu ma dezamageasca.

Ca sa aflati povestea Marei (si ca sa aflati de ce o laud asa mult) cititi-o si vedeti ce ii rezerva viata.